Program Luni - Vineri 09:00 - 17:00 // Sâmbătă 09:00 - 13:00

Telefon 022-46-37-28

Structura organelor genitale la fete

Organele genitale sunt organele de reproducere a speciei, chiar de la naştere ne dăm seama de genul nou-născutului privind exteriorul organelor lui genitale.

Organele genitale îndeplinesc două funcţii:

ü  de reproducere (contribuie la concepere şi derularea sarcinii);

ü  sexuală (contribuie la menţinerea raporturilor sexuale).

Funcţia fundamentală a sistemului de reproducere este de a asigura continuitatea şi de a transmite caracterele ereditare urmaşilor.

 Organele de reproducere la femei

Organele genitale interne sunt situate în cavitatea abdominală între oasele bazinului, după vezica urinară şi înaintea intestinului gros (rect).

Organele genitale externe ocupă regiunea dintre părţile interioare a coapselor  numită perineu.

Organele genitale externe feminine şi funcţiile lor       

Vulva este organul genital extern feminin şi este format din:

  • muntele lui Venus este un triunghi cărnos acoperit în pubertate cu fire de păr şi apare bombat deasupra osului pubisului;
  • labiile (buzele) mari şi labiile mici –sunt 2 perechi de cute de piele de fiecare parte a vaginului, protejează clitorisul, orificiile externe ale uretrei şi vaginului. Labiile mari sunt acoperite cu pilozităţi, labiile mici nu au fire de păr, au forme variate şi deseori ies din labiile mari. Ele nu sunt simetrice. În partea din spate, ele se pierd într-o zonă care separă partea posterioară a vaginului de orificiul anusului. În partea din faţă ele se împreunează ca să formeze prepuţul clitorisului.
  • clitorisul – este o structură mică localizată deasupra osului pubian şi orificiului uretral, fiind protejat de pliul labiilor mici. Clitorisul este primul organ al plăcerii care îşi măreşte volumul în momentul mângâierii şi al dorinţei. Sensibilitatea lui nu depinde de mărime.
  • orificiul vaginului – este localizat între orificiul uretrei şi anus. De obicei, este acoperit cu o membrană subţire (numită himen) până la primul contact sexual.

Notă: Himenul este o membrană elastică care închide mai mult sau mai puţin intrarea în vagin, dar nu este un indicator clar dacă o fată a avut contact sexual anterior, deoarece acesta se poate rupe din mai multe motive. Himenurile nu sunt toate la fel: unele au formă inelară sau circulară, altele – semilunară, unele sunt fine, altele – groase. La examenul ginecologic se poate vedea dacă fata este virgină.

  • vaginul – ca şi vulva, face parte din organele genitale externe feminine. Reprezintă un canal muscular, suplu şi elastic, prin care copilul trece în timpul naşterii. Interiorul vaginului are o mucoasă care produce secreţiile vaginale. Vaginul este calea de eliminare a sângelui menstrual şi este locul unde se produce contactul sexual. Deoarece este foarte bogat în terminaţii nervoase, este foarte sensibil atât la durere, cât şi la plăcere. Vaginul este în mod normal lubrefiat (umezit) de secreţiile mucoasei sale şi de mucusul din canalul colului uterin. Dorinţa sexuală creşte această umiditate naturală prin secreţiile glandelor Bartholin (situate între buzele mici şi himen), precum şi printr-un fel de rouă lubrefiantă produsă de vagin.

 

Organele reproducătoare interne feminine sunt:

  • Uterul –  organ musculos în formă de pară, localizat în regiunea pelviană. Este locul unde se stabileşte şi creşte ovulul fecundat.

Stratul intern al uterului, numit endometriu, se îngroaşă sub influenţa hormonilor sexuali feminini. Dacă ovulul nu a fost fecundat de spermatozoid, atunci vasele sangvine ale endometriului plesnesc şi sângele împreună cu particulele descompuse este eliminat în afară, producând lunar menstruaţia care durează de la 3 până la 7 zile.

Uterul la o vârstă adultă are lungimea de 8 cm şi lăţimea de 3-4 cm. El poate fi înclinat în faţă (anteversat) spre vezica urinară sau în spate (retroversat) spre rect. Uterul are o anumită mobilitate şi de aceea poziţia lui nu prezintă nici o anomalie care ar împiedica maternitatea.

În partea inferioară uterul se termină prin colul uterin, care reprezintă o comunicare cu vaginul, având un orificiu (numit canalul cervical). Diametrul lui nu este mai mare decât vârful unui creion, însă se măreşte de sute de ori în timpul naşterii pentru a permite fătului să treacă. De asemenea, prin acest orificiu se scurge o dată pe lună sângele menstrual, iar în timpul actului sexual spermatozoizii nimeresc în uter.

  • Trompele uterine – femeile au 2 trompe uterine, fiecare dintre ele având lungimea de 10-12 cm, care pornesc din partea superioară din ambele părţi ale uterului. Trompa este un tub lung, fin, ondulat şi mobil. Prin trompe uterul comunică cu ambele ovare, astfel participând la trecerea ovulelor în timpul ovulaţiei din ovare în uter. Tot în trompele uterine se petrece fecundarea (unirea spermatozoidului cu ovulul), în urma căreia se formează ovulul fecundat (zigotul). Zigotul, timp de câteva zile, face o călătorie până în uter, unde se implantează în stratul intern al uterului (endometriul) şi se dezvoltă aici timp de 9 luni.
  • Ovarele sunt organe pare de formă ovală, neregulată, având lungimea de 4 cm şi lăţimea de 3 cm. Organele sunt situate simetric de fiecare parte a uterului. Ele conţin de la naştere foliculi (nişte pungi de ţesut) în care este amplasat ovulul (celula sexuală feminină). Foliculii se dezvoltă de la pubertate până la menopauză. Ovarele conţin la naştere între 300.000 şi 500.000 de celule sexuale feminine, dar apte pentru ovulaţie sunt numai 400. în urma ruperii foliculului matur are loc eliberarea ovulului care, prin trompele uterine, ajunge în uter.

Ovarele secretă, de asemenea, hormonii sexuali feminini – estrogeni (foliculina şi progesteronul). Hormonii ovarieni sunt transportaţi pe cale sanguină prin tot corpul spre organele ţintă: sâni, piele, uter, creier, oase, etc., care reacţionează la mesajele hormonilor ovarieni.

Estrogenii asigură modelarea corpului dezvoltând sânii, subţiind talia, conturând şoldurile. Sunt şi hormonii dorinţei amoroase.

Progesteronul este hormonul care face posibilă graviditatea şi menţinerea sarcinii.

Notă: O dată în lună unul dintre cele 2 ovare eliberează un ovul, printr-un proces numit ovulaţie. Ovulul are dimensiunile unei gămălii de ac. Dacă ovulul nu este fertilizat, el este eliminat în afară împreună cu mucoasa uterină şi cu o cantitate mică de sânge – menstruaţia. Ea apare ca rezultat la micşorarea bruscă a secreţiei hormonale care are loc în ovare.

De obicei, se eliberează un singur ovul pe lună, dar dacă se eliberează mai mult de unul, poate surveni sarcina gemelară.

Ciclul menstrual începe în prima zi a menstruaţiei actuale şi se termină în prima zi a menstruaţiei următoare. Ciclul menstrual este de 28 de zile, dar se consideră normal şi ciclul care are o durată de 21 – 34 de zile, dacă survine mereu la acelaşi interval (durata ciclului variază de la femeie la femeie).

Multe femei observă unele schimbări de-a lungul ciclului menstrual: în mod obişnuit, secreţia vaginală este mai consistentă şi albicioasă după menstruaţie, transparentă şi lunecoasă – în timpul ovulaţiei, în cantităţi mai mici şi elastică – înaintea menstruaţiei. Unele femei îşi simt sânii mai grei şi mai sensibili în săptămâna dinaintea menstruaţiei. Pe durata menstruaţiei unele femei simt dureri în partea de jos a abdomenului, dureri în spate, dureri de cap, diaree sau o dispoziţie schimbătoare.

Ciclul se divizează în 2 faze: I – precede ovulaţia, II – durează 14 zile de la ovulaţie până în prima zi a menstruaţiei următoare.

Menstruaţia poate să vină pentru prima dată la orice vârstă între 9 şi 15 ani. Menstruaţia este una din schimbările care apar la pubertate, alături de creşterea sânilor şi a părului pe corp. În primii 2 ani menstruaţia poate fi neregulată atât ca durată, cât şi ca interval de apariţie. O dată cu apariţia menstruaţiei, fetiţa îşi părăseşte vrând – nevrând copilăria, încă nu este femeie, dar nici copil nu mai este – este începutul adolescenţei.

Femeile au menstruaţie până când ajung la menopauză, atunci când ovarele încetează să mai elibereze ovule, astfel femeia nu poate rămâne gravidă. De regulă, menopauza survine între 45 – 55 ani. Menopauza nu se instalează brusc şi poate dura 4-5 ani până când o femeie nu mai are deloc menstruaţie. În această perioadă sângerările pot fi mai rare sau mai dese, iar

cantitatea de sânge – mai mare sau mai mică.

Ce este secreţia vaginală?

În mod normal colul uterin produce un lichid care trece prin vagin şi ajunge în exterior. Aceasta este o cale normală prin care corpul menţine vaginul curat şi îl protejează de infecţii. Cantitatea de lichid este diferită şi variază de la femeie la femeie. Un vagin aflat într-un bun echilibru biologic nu miroase urât şi nu este nevoe de pachete igienice de fiecare zi. În urma unor inflamaţii a vaginului secreţia vaginală normală se modifică. Secreţia vaginală este considerată anormală atunci când produce arsuri, iritaţii sau când persistă un miros urât (chiar după baie).

Cele mai multe dintre femei au cel puţin o vaginită (inflamaţia vaginului) pe durata vieţii. De obicei vaginita nu este gravă dar poate fi neplăcută şi supărătoare. Simptoamele obişnuite sunt un miros neplăcut de peşte sau o secreţie excesivă, cremoasă, de culoare cenuşie sau cu aspect de brânză de vaci. Se mai poate observa mâncărimi şi arsuri la urinare. Uneori apar dureri la contactul sexual. La apariţia oricăruia dintre simptoamele descrise, vizitează imediat un medic ginecolog pentru diagnosticare şi tratament precoci. În aşa situaţii poate fi vorba de o boală sexual transmisibilă.